Încep prin a-ți spune că da chiar ești minunat, că tu chiar meriți să fii iubit și că ești îndeajuns de bun. Asta trebuie să fie mantra ta de zi cu zi, pentru că dacă tu nu ți le spui ție însuți, poate că nu va exista altcineva care să ți le spună, trebuie să înțelegem, noi, ca oameni că unica persoană de care avem nevoie suntem chiar noi înșine și dacă nu credem în noi și nu luptăm pentru noi și dacă așteptăm sprijin din partea altora nu facem decât să ne facem rău cu mâna noastra, pentru că odată ce îți pui fericirea în mâinile altcuiva, ești ca și condamnat, nu uita că acea persoană poate va pleca și odată cu ea și fericirea ta.
Știu că uneori poate te simți copleșit de toate, poate că azi durerea a fost ca un ocean nesfârșit pentru tine, dar chiar și așa, nu înceta să te zbați să ieși la suprafață, pentru că cu fiecare val cu care te lupți , devii mai puternic, mai încrezător că poate ești mai aproape de mal, nu te lăsa doborât. Lucrurile frumoase se întâmplă oamenilor care luptă pentru ei și care nu încetează să vadă bine și în rau.
Știu că poate vrei ca durerea ta să se termine, vrei ca pacea sufletească să te cuprindă și să nu te mai lase niciodată dar nu e așa, după fiecare obstacol apare altul, pentru că fără tristețe, fericirea ar fi ceva plictisitor, ceva comun. Durerea înseamnă viața și viața este frumoasă, în felul ei abstract.
Așa că tu, dragă cititor, scrisoarea asta e pentru momentele în care simți că ești copleșit de tot și de toate, durerea e cea care te învață să trăiești așa că trăiește-ți viața indiferent de orice și nu te mai ascunde!
Galaxia sufletului meu 